Ești curios să afli cum să-ți păstrezi corpul și creierul sănătoși și în formă optimă pe măsură ce înaintezi în vârstă?

Nu ești singurul! În timp ce exercițiile fizice și mâncarea sănătoasă sunt sfaturi bune, să știi că există un alt secret: relațiile umane.

Louis Cozolino, profesor de psihologie la Universitatea Pepperdine, a subliniat în cartea sa “Timeless: Nature’s Formula for Health and Longevity” impactul pozitiv pe care relațiile îl au asupra sănătății și longevității. De fapt, conform unor studii recente, persoanele care au relații puternice și sănătoase cu familia, prietenii sau comunitatea au un risc mai scăzut de boli cronice, declin cognitiv și chiar depresie.

Așa că nu uita să îți hrănești relațiile și să petreci timp cu oamenii dragi ție. Poate să fie un simplu telefon sau o întâlnire în persoană – orice contază. Dacă îți faci timp pentru relațiile tale, vei descoperi că secretul unei îmbătrâniri sănătoase și fericite este mai aproape decât crezi.

“Dintre toate experiențele de care avem nevoie pentru a supraviețui și a prospera, experiența relaționării cu ceilalți este cea mai semnificativă și importantă”

Cozolino Louis

Louis Cozolino se bazează pe teoria neurobiologiei interpersonale, o ramură relativ nouă care recunoaște faptul că oamenii trebuie să fie înțeleși nu în mod izolat, ci în contextul conexiunilor lor cu ceilalți. Acest profesor de psihologie de la Universitatea Pepperdine susține că creierul nostru este un organ social, programat să se conecteze și să interacționeze în grupuri. Prin urmare, o viață bogată în interacțiune socială și contact uman este benefică pentru creier, mai ales pentru cel îmbătrânit.

Studiile recente confirmă că oamenii care au un cerc social puternic și bine dezvoltat tind să aibă o sănătate mintală și fizică mai bună. De fapt, izolarea socială poate fi la fel de dăunătoare pentru sănătatea noastră ca fumatul sau obezitatea. Prin urmare, să menținem și să dezvoltăm conexiunile cu cei din jurul nostru ar trebui să fie o prioritate în viața noastră, mai ales pe măsură ce îmbătrânim.

De la publicarea cărții “The Neuroscience of Human Relationships” (Neuroștiința relațiilor umane) a lui Cozolino, domeniul neuroștiinței sociale s-a extins considerabil. Astăzi, știm că persoanele care beneficiază de mai mult sprijin social au o sănătate mintală, cardiovasculară și imunitară mai bună, precum și performanțe cognitive superioare.

Studiul Nurses’ Health Study, desfășurat de Harvard Medical School, a fost unul dintre primele care a relevat cum integrarea socială poate contribui la o sănătate mai bună, satisfacție în viață și longevitate.

Cercetătorii care au efectuat un alt studiu, cu peste 7.000 de participanți timp de nouă ani, au constatat că persoanele cu mai multe conexiuni sociale trăiesc mai mult, indiferent de statutul socio-economic, fumat, consum de alcool, exerciții fizice sau obezitate. Bărbații cu cele mai puține conexiuni sociale au avut o rată a mortalității de 2,3 ori mai mare decât cei cu cele mai multe conexiuni, în timp ce femeile cu cele mai puține conexiuni au avut o rată a mortalității de 2,8 ori mai mare decât cele cu cele mai multe conexiuni.

Un motiv ar putea fi acela că relațiile sociale ajută la reducerea stresului. Cortizolul, hormonul stresului, are efecte negative asupra sănătății noastre fizice și emoționale, dar relațiile sigure și de susținere pot ajuta la menținerea controlului asupra acestui sistem. Un studiu efectuat pe persoanele în vârstă din Hong Kong a relevat că cei care au petrecut mai mult timp cultivând relații sociale au înregistrat o scădere semnificativă a nivelului de cortizol în timpul zilei, explicând astfel modul în care relațiile pozitive ne pot ajuta să învățăm mai bine, să rămânem sănătoși și să trăim mai mult.

Într-un studiu de lungă durată realizat de David Snowden pe călugărițele catolice din cadrul Școlii Surorilor de la Notre Dame, s-a descoperit că emoțiile pozitive și legăturile sociale puternice sunt esențiale pentru îmbătrânirea sănătoasă. În cartea sa “Conexiunea umană și dezvoltarea creierului”, Cozolino afirmă că legăturile sociale puternice ale surorilor au contribuit la longevitatea și starea lor de sănătate. El subliniază importanța relațiilor sociale calde și pline de iubire, care ajută la menținerea rezilienței, a stimei de sine și a sănătății fizice. De-a lungul vieții, modul în care creierul procesează informațiile se schimbă pentru a răspunde nevoilor fiecărei etape. În vârstă, pierderea capacității de reamintire rapidă și a memoriei pe termen scurt este echilibrată de capacitatea de a reflecta și de a avea perspective multiple. Modificările neurologice din creierul îmbătrânit pot contribui la reglarea emoțională și la o capacitate sporită de a relaționa cu compasiune cu ceilalți. De fapt, efectele fricii și anxietății asupra creierului tind să se diminueze odată cu îmbătrânirea, permițând oamenilor să vadă situațiile sociale cu mai puțină defensivă și mai multă claritate.

Vârstnicii sănătoși și legăturile sociale: Secretul longevității

Creierul uman se adaptează pe parcursul întregului ciclu de viață, făcând schimbarea posibilă atât pentru sugari, cât și pentru persoanele în vârstă. Studiile arată că neuroni noi continuă să crească în creier până la sfârșitul vieții, ceea ce poate contribui la sănătatea mintală și cognitivă la vârstnici.

Mulți vârstnici sănătoși nu prezintă semne de pierdere semnificativă a volumului creierului după vârsta de 100 de ani, iar secretul lor pare să fie legat de menținerea legăturilor sociale. Conform lui Cozolino, vârstnicii care duc o viață lungă și sănătoasă sunt, de obicei, mai extravertiți și mai optimiști, ceea ce sugerează că își îngrijesc relațiile sociale.

Înțelepciunea și compasiunea sunt calități care tind să apară pe măsură ce creierul uman se schimbă în timp. Potrivit lui Cozolino, înțelepciunea poate fi exprimată prin modul în care oamenii interacționează și se tratează unii pe alții, iar vârstnicii pot avea o influență pozitivă asupra celor mai tineri prin experiența lor.

Pentru a menține legăturile importante, Cozolino sugerează ca vârstnicii să își îngrijească nepoții sau să se implice în voluntariat în diferite funcții. Astfel de conexiuni nu numai că sunt benefice pentru persoanele în vârstă, ci sunt benefice și pentru întreaga societate.

În loc să îi punem la păscut, ar trebui să valorificăm experiența, afecțiunea și timpul pe care bătrânii noștri le au de oferit.